Category Archives: Pescari si vanatori

Pe malurile Prutului prind peste doi pescari. Pe malul Romaniei Gicu, pe malul Moldovei Ion. Ion are undita, plasa si tot felul de accesorii de pescuit, dar nu prinde nimic… Gicu sta in apa pana mai sus de buric si peste fiecare minuta baga mainile in apa si scoate cate un peste!…
– Ma, Gicule, cum prinzi ma, la ce?
– Pai la mamaliga! o faci bot si o imbraci pe pu*a! Cum simti pestele, il prinzi cu mainile!
Peste careva timp Gicu il vede pe Ion intepenit in apa.
– Ce ma Ioane, sa prins?
– Sa prins.., sa prins.., dar il mai las oliaca…

– Unii pescuiesc fiindca le place acest sport, altii din plictiseala, eu din cauza nervilor. Si dumneavoastra?
– Eu vreau sa prind peste.

Intre pescari:
– Vasile, cum trage stiuca la undita?
– De unde vrei sa stiu eu? Crezi ca am vazut-o vreodata?

– De doua zile tot pescuiesc si nu am prins nimic.
– Ce pesti ciudati! Dar cu ce dai?
– Cu pietre…

Un pescar, chinuindu-se sa aduca la mal un peste mare pe care tocmai il prinsese, cazu in apa si incepu sa strige:
– Ajutor! Nu stiu sa inot!
– Si ce-i cu asta? ii replica un om care tocmai trecea pe acolo. Nici eu nu stiu sa pescuiesc, dar nu strig in gura mare.

Dimineata de vreme sotul pleaca la vanatoare. Cum ajunge in padure, incepe sa ploaie sa fulgere incat vanatorul nostru se hotaraste sa se intoarca acasa. Intrand in dormitor, sotia sa abia facand ochi ii zice:
– Ei draga? Cum e vremea afara?
– Frig ca dracu si ploaie de rupe.
– … si inchipuie-ti ca pe asa o vreme tampitul de barbatu-meu se duce la vanatoare!…

– Sotul meu se va intoarce de la vanatoare azi cu mana goala.
– De unde stii? A plecat fara cartuse?
– Nu. Si-a uitat portofelul acasa.

Popescu vine radiind de la vanatoare si arunca un iepure pe masa de bucatarie.
– Ai avut si tu odata cu adevarat noroc!, zice nevasta-sa.
– Asa mi-am zis si eu, daca te gandesti ca eu am tras de fapt dupa un porumbel!…

Doi prieteni la vanatoare:
– De ce nu ai tras in potarnichea aia? Puteai s-o dobori!
– Zbura asa de-ncet ca am crezut ca nu e proaspata.

La petrecere. Vanatorul povesteste:
– Ma-ntalnesc c-o vulpe. O impusc. Cand s-o pun in tolba, uitasem tolba acasa. Ce sa fac, o iau in spate, ii pun un picior pe umarul drept, un picior pe umarul stang…
Suna telefonul. Vanatorul raspunde. Se intoarce:
– Unde eram? Pai ziceai ca i-ai pus un picior pe umarul drept, unul pe umarul stang…
– A da. Si da-i, si f**e!…

Trei vanatori isi lauda cainii. Primul:
– Eram la vanatoare. Si cand sa impusc mi-am dat seama ca mi-am uitat tolba cu cartuse acasa. I-am dat cainelui meu sa miroase teava pustii si in jumatate de ora mi-a venit cu tolba cu cartuse…
– Eu tot asa, eram la vanatoare de rate. Cand sa scot pusca mi-am dat seama ca i-am uitat patul pustii acasa. I-am dat cainelui sa miroase tragaciul si apoi mi-am venit cu patul pustii…
Al treilea:
– Eu de intamplarile de la vanatoare cu cainele meu nici nu va mai povestesc. Dar sa vedeti eram odata la plaja cu nevasta-mea si cand sa ne intindem la soare ne dam seama ca nevasta-mea si-a uita bikini acasa. Il pun pe caine sa o miroase intre picioare. El fuge acasa si… vine tragand vecinu de p**a!…

Un vanator merge cu cainele lui la vanatoare. Impusca el o rata care cade in lac:
– Ei bine… se gandeste vanatorul nostru… de aia am cainele cu mine!
Si isi trimite cainele sa aduca rata. Cainele pleaca dar (ce chestie!) nu inoata ci merge pe apa lacului ca Isus. Vanatoarul nu isi crede ochilor. Impusca si urmatoarea rata si faza se repeta. Un lucru este clar: cainele poate sa mearga pe apa!
A doua zi vanatorul se hotaraste sa isi ia un coleg cu el pentru a vedea si asta minunea. Si pentru ca surpriza sa fie mai mare nu ii spune acestuia numic. Toata ziua impusa vanatorii nostrii la rate care cad in lac si cainele le aduce ca de obicei fara a-si uda blana. Din partea celui de-al doilea vantor nu vine insa nici o remarca. Catre seara prietenul este intrebat:
– Auzi tie toata ziua nu ti s-a parut nimic interesant la cainele meu?
– Ba da, raspunde prietenul, faptul ca nu stie sa inoate…

Doi vanatori isi povestesc pataniile. Unul venit tocmai de la Pol povesteste:
– Deci ursul polar era pe urmele mele. Eu fug in zig-tag sa il derutez si deodata el aluneca si eu reusesc sa ma salvez urcandu-ma pe un ghetar inalt.
– Doamne, Dumnezeule sa stii ca ai avut mare noroc. Eu m-as fi c***t pe mine de frica!
– Bine, bine dar tu pe ce crezi ca a alunecat ursu ?!…

Bunicul vanator povesteste nepotului:
– Sus in munti am fost atacat de o haita de opt lupi!
– Bunicule, dar anul trecut cand mi-ai povestit erau numai patru lupi!
– Anul trecut, draga, erai prea mic pentru a afla adevarul!…

Intre vanatori:
– Cand locuiam in sat, deseori bagam spaima in lupi.
– Nu-i adevarat in tot judetul nu e nici un lup!
– Ei vezi, ce-ti spuneam?
– Eu i-am impuscat pe toti.