O firma romaneasca
Patronul.
De obicei, un tip care a furat ceva de la stat.
Copos, Becali, Voiculescu au corespondenti la un nivel mai mic peste tot in Romania.
A facut chestia asta si a avut noroc sa fie printre primii. Acum are succes si bani si angajeaza un director executiv sa ii conduca businessul.
Directorul.
A fost ales pe baza unui criteriu sanatos: este ruda cuiva care poate ajuta afacerea.
Varul lui lucreaza la Ministerul X sau la Compania Y. Prin conexiunea asta poate aduce comenzi pentru firma.
Ca nu are experienta in management sau nu intelege business-ul sunt detalii nesemnificative.
Toata lumea il uraste, pentru ca nu stie sa se comporte cu oamenii. Angajeaza oameni la fel de nepriceputi ca el.
Cumpara un server de 200 milioane, dar se zgarceste sa plateasca 200 lei pentru cineva care sa il puna pe picioare.
Isi cumpara o masina mare si o zgarie in parcarea firmei, parcare trasata tot de el pe principiul lasa ba, ca avem loc .
Isi ia rolul foarte in serios, modifica bugetele departamentelor si muta oamenii de colo colo. Inchide usa biroului cand urla patronul la el. Isi cumpara computer ultra-perfomant si refuza cererile de achizitii pentru harduri, tastaturi si mausi pentru computerele angajatilor. Prefera sa plateasca 300 euro rata la masina angajatului + benzina decat sa ii mareasca salariul cu 200 euro.
Dupa doi ani, cand a invatat businessul bine, concediaza angajatii care au fost martori la chifelele sale si angajeaza juniori usor impresionabili. Considera ca e de datoria lui sa aiba o amanta, indiferent daca sotia e urata sau frumoasa.
Echipa de vanzari.
Se cred cei mai mari si mai tari din firma si la orice raspund cu daca nu aducem noi comenzi, firma moare .
Cel putin jumatate din ei se vad mai inteligenti decat directorul si ar vrea sa ii ia locul, dar nu au curajul necesar sa il conteste pe fata, asa ca se multumesc sa il sape pe la berile cu colegii de suferinta. De multe ori nu stiu ce vand, incurca comenzile, trimit specificatiile aiurea si apoi dau vina pe muncitori ca lucreaza prost si ca ei nu pot face vanzari in conditiile astea. Considera ca e de datoria lor sa plece din firma cu toate informatiile posibile, pentru ca, si aici citez: sunt clientii mei .
Contabilele.
Sunt niste doamne nefutute de ani de zile. Si asta inseamna ca orice problema ai avea, ele sunt ocupate.
La ce iti trebuie adeverinta? Ete na, trebuia sa vii sa ma deranjezi. Tu nu stii ca am treaba?
Chiar daca au predat bilantul de 2 zile, ele oricum au foarte mult de munca, pentru ca solitaire nu se joaca singur.
Odata trecute de 40, ori sunt foarte blazate si nervoase, ori se distreaza de rup barurile…
Fetele de la Marketing/PR. Au facut cel putin o facultate si au vise mari. Declara in orice imprejurare, chiar si neintrebate, ca anii 50 au fost cei mai grozavi dpdv al publicitatii si isi doresc sa lucreze intr-o agentie de advertising, unde sa mute muntii cu ideile lor, de obicei crete.
Fac front comun cu pizdutele de la vanzari si se plang in grup cand ies seara in oras pe diverse teme. Isi sincronizeaza ciclul si au acasa un manelisto-cocalar sau un corporatist care nu le baga in seama, pentru ca e plictisit de sclifoselile lor. Vacante in strainatate si poza cu manelistul in background pe calculator si telefon, obligatoriu!
IT-ul.
Orice ar face, trebuie sa iti dea de inteles ca esti cel mai prost din firma. De aceea el are parola de administrator, pentru ca tu esti un netrebnic care nu stie nimic si nu merita sa se afle in prezenta lui.
Cand nu rupe banda firmei cu pornache, joaca un joc online sau se plange pe forumuri de geeks ca este muncit ca un sclav. Abia asteapta sa il intrebe directorul ce poate face sa opreasca scurgerea de informatii din firma ca sa poata instala radmin si sa se distreze.
Magazionerul.
Este foarte plictisit si enervat de fiecare data cand ai treaba cu el. Daca indraznesti sa ii sugerezi sa se grabeasca, iti rabufneste in nas ca el e sef peste magazie si iti da ce vrea si daca are el chef. Tremura in fata directorilor si se da cocos in fata soferilor si a femeii de serviciu.
Soferii.
Ei urasc pe toata lumea, in mod egal si din principiu. Scopul lor in viata e sa isi ia telefoane si sa se planga ca trebuie sa munceasca in fiecare zi. Au mereu lucruri mai importante de facut si serviciul ii cam incurca.
Cel putin unul viseaza sa ajunga la vanzari sau sa conduca firma, pentru ca el stie ce e in neregula, si le impartaseste asta colegilor in timp ce stau la mici la munte pe benzina si pe masina firmei.
Asteapta ca fata de la vanzari pe care o plimba atata prin oras sa il invite la ea intr-o seara, pentru ca, nu-i asa, o serveste mereu si isi rupe din timpul lui important pentru ea.
Femeia de serviciu.
Ea e suparata ca trebuie sa faca curat si cafele. Nu intelege de ce trebuie tocmai ea sa dea cu matura sau cu mopul sau de ce trebuie ea sa stie cand nu mai e hartie la baie.
Le uraste pe curvele de la vanzari si de la marketing, dar se da bine pe langa ele pentru ca are o fata care are nevoie de serviciu.
Secretara.
Scopul ei in viata e sa se aboneze cu mailul office@firma la siteurile de bancuri si de porcarele. Nu stie niciodata nimic. Nu are chef sa se duca la director in birou, nu are chef sa ii faca legatura cu furnizorul X.
Viseaza sa ajunga la vanzari sau la marketing, pe care le considera joburi mai usoare decat ceea ce face ea, si cand ajunge se poarta mizerabil cu secretara…
Muncitorii.
Astia sunt urati de toata lumea si toate se sparg in capul lor. Jumatate nu au chef de munca, restul o fac in dorul lelii, de teama sa nu fie concediati, pentru ca au rate si copii.
Urasc soferii pentru ca stau toata ziua in masina in timp ce ei muncesc, pe curvele de la vanzari, pentru ca stau toata ziua pe scaun si au salariu mai mare, pe director ca nu angajeaza mai multi oameni, ca sa poata dormi si ei la serviciu cateva ore. Nu pleaca din firma decat dati afara si le e lene sa gandeasca un pic.
Amantele.
Sunt prezente peste tot, in functie de ale cui sunt.
Amanta magazionerului e femeie de serviciu, amanta soferului e secretara, amanta sefului e la marketing. Se stiu care sunt in firma si sunt urate de toata lumea, desi toti se poarta frumos cu ele.
Visul lor e sa se integreze cat mai bine in colectiv, sa aiba impresia ca si ele contribuie cu ceva, in speranta ca vor fi invitate la iesiri in club de colegele de departament. In momentele post-coitum varsa amantului tot ce stiu si sugereaza cine ar trebui dat afara.
