La Ponta vine un chinez,
C-un singur gand, c-un singur crez:
– Sunt, Ponta, neam cu Jiang Zemin
Si tocmai din Beijing eu vin
Aci, sa te salvez.
Romanii tai de foame mor,
E vai de neamu mamii lor;
Si de furat indelungat,
Bugetului voi i-ati secat
Al banilor izvor!
– Ai mei pierduti sunt, Li, cam toti:
O ducem bine cativa hoti,
In rest poporul e sarac,
Da-mi bani, daca-l gasesti pe plac,
Da-mi numai cat socoti!
– Un miliard, pe loc, primesti?
– O, Li, asa de darnic esti?
– Mai mult de-atat e visul meu!
– Ah, sa-ti intoarca Dumnezeu,
Atat cat investesti!
– Romanii, Ponta, sunt putini,
Si sunt cam lenesi, cam blajini-
De-acum, de-acum vor fi scapati,
De-acum vor fi si ei bogati,
Cu bani de la straini!
Vor huzuri in tuici si fum,
Vor sta la barfe langa drum,
Camara lor se va-ntrema,
Si vor avea si ei ce da
Copiilor de-acum!
Se-nclina Ponta pana jos,
Gandind la marele colos;
Se face-n graba un contract
Si Li semneaza pe-acel act
Si Ponta, bucuros.
El ia contractul cu mult foc,
Si pleaca, beat de-atat noroc,
Si-alearga dus de-un singur gand,
Sa-si ia nevasta, tremurand,
S-o stranga de mijloc.
O, Daci, sotioara mea,
De-acuma nu te-or injura
Calici la fiecare pas
Si nici lozinci de bun ramas
El nu vor mai striga!
Pe Victoras al tau cel bun
Il vei vedea din nou, nebun,
Trecand ca soimul cel usor
La vreun raliu, mergand in zbor
Si-i vei pofti: Drum bun!
Pleca si Li si-n cativa ani
Venira si chinezi si bani,
Facura drumuri de transport
Si piste de aeroport
Si case la tarani.
Veni chinez dupa chinez,
Faceau plantatii de orez,
Si sate mari, in stilul lor,
Si chiar orase-ntregi, sa mor,
Chiar nu exagerez!
Si-ncet, incet ne-am colorat
In galben pal, in galben plat,
Si peste tot vedeai copii,
Cu perii tepeni si negrii
Si ochiul inclinat!
La noi acuma Lina-i Lei
Si Luminita e Limei,
Ion e Huan, Mihai e Ming
Vasile-i Wan si Linu-i Ling
Si Mihnea e Mingmei.
Si nu mai vine Mos Craciun,
Batranu-acela bland si bun
Si nu auzi colindatori,
Copile mandre si feciori
In seara de Ajun!
Si n-auzi doine din caval,
Strigari n-auzi din deal in deal,
Nu vezi pe scene calusari
Cu tricolor si cu itari,
Nici nai si nici tambal!
Se bea de-acuma maotai
In loc de tuica. Sa ma tai
De ma ating de vinul lor!
De Murfatlar imi este dor
Si nu vreau niciun ceai!
Vazu si Ponta ce-a facut
Si sta adesea abatut;
De-acum era barbat matur
Si cand vedea ce e in jur
Simtea un junghi acut.
– Ah, Doamne, cat ma rusinez,
Cat plang, cat sufar si oftez:
De-acum, poporul meu roman
Pe tara nu mai e stapan,
Stapan e cel chinez!
Stramosii ma vor blestema:
Tu ce-ai facut cu tara ta?
Umputa-i toata de chinezi,
Pe unde mergi doar galbeni vezi
Si nu vor mai pleca!
Ia Ponta primul charter si
Se duce-n China, drept la Li,
Si pe un ton politicos,
Dar, oarecum, de sus in jos,
Incepe a-i grai:
– Sa-ti iei chinezii inapoi,
Ne-am saturat de-acum de voi,
Eram un vechi popor crestin,
Iar azi la Budha se inchin
O parte dintre noi!
Ah, Li, pentru poporul meu
L-am renegat pe Dumnezeu-
Ai inima! Tu poti sa ai
Chinezilor pamant sa dai,
Pe unde vrei, dar eu?
Sa plece-asa cum au venit,
Contractul l-am indeplinit!
Veti mai gasi un stat sarac,
Si-un prim-ministru prostanac
Si tanar aiurit!
Se-ncrunta Li: – Tu esti nebun?
Tu vrei acuma sa le spun
Sa plece-n graba? Chiar asa?
Tu crezi ca ei s-ar astepta
Pe drumuri iar sa-i pun?
O, Ponta, te-ai trezit tarziu,
Acolo, dupa cate stiu,
De-acum suntem majoritari…
De nu iti place, sa te cari
La poli sau in pustiu.
